Să trăim în culori...

Aseară, la Incubator107 am avut o experienţă plină de culoare şi de bucurie pe care simt nevoia să o continui în scris...

Vreau în primul rând să-i mulţumesc Codruţei Beu care a organizat o atât de inspirată şi reuşită călătorie de autocunoaştere la atelierul de Mindfulness prin culoare dar şi celor prezenţi acolo care fie prin ce ne-au împărtăşit, fie doar prin simpla prezenţă au creat o atmosferă caldă de socializare şi sinceritate prin joacă.

Da, suntem adulţi însă nu-i aşa că a fost o senzaţie extraordinară să ne simţim din nou copii?

Eu una am avut mai multe revelaţii aseară. Începând cu revederi, a face cunoştinţă cu persoane noi cu care am comunicat autentic şi până la cuvinte şi importanţa înţelesului lor. Spunea Codruţa să înlocuim „puncte tari şi puncte slabe” cu „atu-uri şi lucruri de îmbunătăţit”. E o mică schimbare ce psihologic are efect. Şi energetic.

Am mai înţeles ulterior de ce în meditaţia ghidată m-am întors în timp la o versiune a mea mai tânără în plină exuberanţă şi bucurie: pentru că am atras exact lungimea de undă pe care sunt acum, am rezonat cu starea mea curentă de bucurie pentru că în sfârşit am avut curajul să încep sa fac ceea ce imi place şi mă împlineşte: să scriu.

Şi privind în jur, cred că multora li s-a potrivit acelaşi tipar, de a rezona cu starea lor interioară actuală.

Amelia: ai pictat roza vânturilor pentru că eşti în căutarea unei direcţii şi vrei să te regăseşti călătorind. Eu ţi-aş fi pictat şi un soare galben şi strălucitor să te călăuzească în primul rând spre a reînvăţa să zâmbesti...

Ruxandra: ţi-ai descris ziua în tonuri de gri şi negru, însă ai finalizat-o cu petale vii de toate culorile şi cred că ai plecat de acolo cu altă stare. Sper să-ti aduci aminte de „acel ceva” ce te-a făcut să-ţi schimbi perspectiva asupra aceleiaşi realităţi şi privind-o din alt unghi să-ţi dai seama ca inima este cel mai important organ al nostru (fizic, raţional, emoţional, spiritual, energetic), iar tu repari inimi. Deci, esti extraordinară!

Domnul cu viaţa ca o pată de culoare în căutarea conturului: din încercările mele în ultimii ani de a-mi găsi vocaţia şi scopul înalt în viaţă am învăţat recent că majoritatea surselor meaningful de inspiraţie se găsesc în lucrurile mărunte şi trecătoare din jurul nostru, dacă suntem atenţi la ele, prezenţi în realitate. Un cuvânt auzit pe stradă, o imagine trecând pe geam când eşti la volan, o melodie la radio, un miros când intri într-o încăpere, etc... Ele sunt „simptomul” senzorial, emoţia, manifestarea şi canalul ce ne fac să rezonăm cu o „cauză” interioară, cu ceva ce ne dorim sau ne defineşte. Şi care iese la iveală în momentul potrivit, în care noi suntem pregătiţi pentru a face următorul pas în evoluţia noastră.

Articolele mele din categoria „Gânduri” se nasc pur şi simplu în acea zi din inspiraţii de moment. Nu caut şi nu-mi propun ceva. Pentru că ştiu că undeva în univers în ziua aceea e o cerere care aşteaptă un răspuns, asta am făcut şi aseară când ne-a spus Codruţa să pictăm. Am pus pur şi simplu degetele în vopsele şi le-am lăsat să fie conduse de „ceva”. Neraţional, fără a mă întreba „ce?” sau „cum?”, just go with the flow...

Ce a ieşit mă defineşte perfect în starea mea actuală, deşi cred că sunt singura care a văzut în desenul meu o Hello Kitty reinterpretată, multicoloră

În altă ordine de idei, cum cred că nimic nu e întâmplător şi viaţa îţi scoate în cale în moduri neaşteptate răspunsuri atunci când îţi doreşti sincer să le cauţi, ascultam zilele trecute un webinar în care doamna spunea apropos de vocaţii că există mai multe feluri de „healeri” (vindecători): pe lângă cei din domeniile medicinei (alopată, orientală, energetică, alte terapii alternative) sunt cei care aduc alinare şi vindecă răni sufleteşti prin inspiraţie scriind, sau prin alte acte artistice (pictură, muzică, arhitectură, Feng-shui, ikebana, artcrafts, etc).

Sper din suflet ca ceea ce transmit prin intermediul acestor articole să găsească exact acei oameni care au nevoie de un strop de inspiraţie şi să le aducă un zâmbet într-o zi înnorată, pentru ca la rândul lor să poată transmite mai departe altora starea lor bună, renăscută...

Dacă nu l-aţi văzut încă, vă recomand un film interesant pe tema asta. Se numeste „Pay It Forward”, cu Kevin Spacey si Hellen Hunt şi talentatul băieţel care a jucat cu Bruce Willis în „Al şaselea simţ”

http://www.imdb.com/title/tt0223897/?ref_=nv_sr_1

P.S. Noi aşa ne începem dimineaţa, cu întrebarea: ce culoare îmi aleg azi?

Voi cum vă simţiţi acum?

May the colors be with you!