30 de zile de
minimalism: săptămâna 4
Ziua 22: Reorganizarea dulapului mamei
Am
început a patra săptămână reorganizând după metoda KonMari dulapul mamei. A
fost o experiență interesantă privind din afară lucrurile altei persoane dar
cred și știu că și ea privind ce fac și discutând a trecut prin niște revelații
referitoare la obișnuițele ei și cum pot fi ele schimbate într-un mod mai
practic, simplu și eliberator.
Lecție învățată: Ceilalți sunt, fie că vrem
sau nu vrem, oglinda noastră, fără filtre. Și e șocant ce descoperim uneori,
dar prezența celuilalt validează adevărurile descoperite deci nu ne rămâne
decât să le acceptam.
Ziua 23 : Sortarea cărților din bibliotecă
Tot
la mama acasă am fost solicitată să-mi triez biblioteca din vremea școlii și a liceului.
Îmi aminteam dățile trecute când am mai încercat acest experiment și am eșuat
lamentabil pentru că de câte ori luam o carte de pe raft îmi spuneam ”a, pe
asta o știu, eram în clasa a șasea când... „ și o puneam la loc.
De
data asta am împărțit rapid spațiul în categorii (rămân, de luat la mine acasă, de donat la bibliotecă, de aruncat)
și o data stabilite treaba a mers ca pe roate și jumătate din bibliotecă a fost
eliberată în timp record.
Lecție învățată: Practica duce la perfecțiune,
sau exersând poți face lucrurile grele din ce în ce mai ușor.
Ziua 24: Sortarea și organizarea medicamentelor
Îmi
amintesc că am mai făcut asta cred că anul trecut și aruncasem atunci un
lighean intreg. Acum a fost doar o oala plină. Eu mi-am făcut treaba aruncănd
ce era expirat și punând fiecare medicament la categoria potrivită (am folosit
cutii de pantofi etichetate pentru asta), însă e clar că restul problemei ține
și de munca cu ei înșiși a persoanelor care obișnuiesc să cumpere medicamentele
ca pe bomboane, ”în caz că”...
Lecție învățată: Evoluăm. Și ar trebui să
învățăm a-i da corpului șansa să-și regleze în mod cât mai natural (dacă se
poate) dezechilibrele. Eu am trecut demult de faza în care credeam că e musai
să iau suplimente să mă vitaminizez. Nu zic că nu sunt bune dar evit acum tot
ce are ca formă de prezentare capsule sau conține diverse substanțe adiționale.
Mai bine încerc să mă vitaminizez mâncând și practicând tehnici energetice de
îmbunătățire a circulației Chi-ului și a funcționalităților organelor.
Ziua 25 : Curățenie și reorganizarea cămării
Pentru
că înainte de Crăciun realizasem miracolul de a scoate absolut tot din cămară
și a o reorganiza din temelii am constatat cu mare bucurie că ceea ce obișnuiam
să cred că e o muncă de o zi a durat în jur de o oră și ceva în care pur și
simplu nici nu a fost nevoie să mă ating de multe zone care încă funționează
așa cum le-am aranjat în urmă cu jumătate de an. Ce am făcut în plus acum a
fost să analizez ce tipuri de alimente folosim și ce încă stă acolo pe raft,
pentru a nu le mai cumpăra.
Lecție învățată: O organizare bună reduce drastic munca și
timpul curățeniilor ulterioare.
Ziua 26 : Eliberarea a două zone de acumulare de obiecte în dezordine
După
o vizită neașteptat de matinală a unui meșter, în care m-aș fi ascuns într-o
gaură de șarpe la vederea unor zone cu dezordine pe unde a trebuit să-i dau
acces, am decis să las intenționat totul trântit în mijlocul casei pentru a fi
obligată să mă ocup de ele pe loc. Ceea ce am și făcut, de la sortat, aruncat,
dus în alte locuri destinate, până la spălat pe jos în zonă. Sentimentul
locului acum gol și curat e pe atât de incredibil pe cât e de inexplicabil de
ce am așteptat și am amânat atâta vreme acest proces.
Lecție învățată: Nimic pe lumea asta nu
durează la infinit. Și am descoperit o metodă extrem de eficace pentru a
îndeplini sarcini nedorite. Setarea alarmei telefonului pentru un interval
rezonabil determinat. În momentul în care ai luat startul și știi că ești
contra cronometru într-o cursă în care vei descoperi cât de multe schimbări în
bine poți realiza într-un interval scurt de timp, e doar o ”win-win situation”.
Poate
de asta mă inspiră atât de mult emisiunile cu renovări de tip ”înainte și
după”, în care într-un timp limitat se obțin rezultate uimitoare. Da, se poate
și e mai simplu decat pare.
Ziua 27 : Bagaj de concediu în stil minimalist
Acesta
e un deziderat pe care îl am de ani de zile și cel puțin la capitolul mâncare
nu prea îmi iese fiindcă suntem obișnuiți să plecăm cu baxul de apă, fructe și
semințe după noi.
Însă
la capitolul haine și diverse am reușit un experiment interesant reducând
dramatic numărul lor și am constatat că nici eu și nici versiunea mea
preșcolară nu am avut nevoie de mai mult, din contră au rămas și unele
nepurtate, deci se poate și mai bine.
Lecție învățată: Un bagaj optim trebuie să
țină cont de tipul și frecvența activităților și de faptul că unele piese de
îmbrăcăminte se pot combina deci nu avem nevoie de câte unul nou pentru fiecare
zi. Câștigăm spațiu, greutate, timp de făcut și desfăcut și putem face apel și
la tehnici de micșorare a spațiului ocupat de haine prin rularea lor și
umplerea geamantanului pe principiul bolovani (pachete mai voluminoase) –
pietricele (obiecte mai mici care să astupe spațiile mici dintre obiectele mari
și de la margini și colțuri.
Ziua 28 : Deconectare completă de la orice sursă de comunicare și social media
Motivul
pentru care postez doar acum articolul este că am dispărut o perioadă de lângă
orice tip de undă electromagnetică. Glumesc, suntem înconjurați de ele din
păcate. Doar că eu am reușit să nu folosesc nici mobilul nici laptopul în
concediu. Deloc.
Lecție învățată: Da, se poate. Și e mai relaxant
decât ne-am imagina și se poate supraviețui, ba din contră, o grămadă de ”griji
și interese inutile” rămân acasă.
Concluzii:
1.
E destul de dificil de imaginat de la început ce
efect poate avea un astfel de experiment mai ales la nivel psihologic. Privind în
urmă îmi dau seama pe de o parte că schimbări există, vizibil, că nu a fost așa
de greu precum credeam dar mai ales ce simt e că vreau să continui pentru că
fiecare zi a venit cu o nouă gură de aer în viața mea, eliberând lucruri fizic
dar și tensiuni resimțite acut sau cronic în anumite domenii ale vieții.
2. Tot acest proces, pentru că a
fost zilnic și fără pauze a implicat o stare continuă de mindfulness, a fi
conștientă de ce există sau se întămplă în jurul meu, de ce și cum gândesc și
fac zilnic și ce consecințe apar. Așa am constatat și că unele lucruri se întâmplă
inevitabil și nu are sens să ne stresăm pentru ele, însă și că în general când
am făcut ceva bun mi s-a întors când am avut nevoie. De la prioritate în trafic
la ajutorul unor persoane competente în a rezolva treburi ce nu sunt la
îndemâna mea dar de care am nevoie.
3. Minimalismul este o întoarcere
spre sine și spre meditație dar nu în mod egocentrist ci din contră cultivă
pornirile de generozitate și antrenează capacitatea de a renunța la lucruri,
idei sau medii ce nu-ți mai servesc sau nu mai sunt benefice/sănătoase și
totodată puterea de a accepta schimbarea ca pe ceva pozitiv și de viitor.
4. În privința finanțelor am decis
să reduc orice cheltuială inutilă și să mă orientez mai degrabă spre
investiții, respectiv amenajarea unui spațiu destinat exclusiv depozitării
echipamentului sportiv care ocupă o grămadă de spațiu peste tot prin casă și
blochează accesul pe holuri. Visez la o casă cu camere prin care poți trece
drept fără să ocolești lucruri și unde ușile se deschid până la perete.
5. Știți jocul acela cu un pătrat
de 16x16 în care sunt 15 piese pe care le poți muta doar câte un pătrățel și
trebuie din aproape în aproape să reconstitui un puzzle sau să le așezi într-o
anumită ordine? Exact aceeași situație am constatat-o referitor la viziunea mea
de viitor asupra casei, pentru că totul trebuie eliberat într-o secvență
dependentă de pasul/spațiul următor și atunci a venit și revelația. Trebuie
început de undeva unde poți face primul loc pentru a muta apoi pe rând
celelalte piese. Acest prim pas a fost făcut după trei ani de ezitări în
privința investiției și deja lucrurile încep să se miște și ideile să capete
contururi mai concrete gen măsurători și lista de materiale necesare.
6. Ce m-a mai învățat această
primă lună de minimalism a fost să mă dau un pas în spate și să contemplez
imaginea pe care mi-o doresc versus cum sunt lucrurile acum și să caut soluții.
După eliberarea holului știu exact cum vreau să arate. Iar povestind aseară cu
prietenele despre o problemă urgentă pe care nu știu cum să o rezolv, mi-am dat
singură un răspuns, am găsit exact un compromis simplu și la îndemână ca să
câștig cele câteva zile pentru a o rezolva optim pe termen lung. Soluțiile apar
când nu ne mai focusăm pe problemă ci o obiectivăm.
7. O altă experiență ce mi-a dat
de gândit a fost ”pierderea” în casă a unor obiecte mici și foarte importante,
ceea ce m-a dus cu gândul la principiile Feng-Shui ce definesc costul fizic al
dezordinii. A avea prea multe lucruri poate însemna că atunci când ai nevoie de
unele să nu le găsești pur și simplu pentru că focusul e dispersat în prea
multe direcții. Soluția este definirea foarte clară a unor locuri bine
determinate și unice pentru lucrurile și actele importante și crearea
obiceiului obligatoriu de a le depozita doar acolo.
8. Pe măsură ce îmi doresc o casă
mai practică și mai frumoasă am observat că am mai mult interes activ pentru a
face curățenie scurtă zilnic mai degrabă decât una de ore întregi sâmbăta, deci
am reușit prin repetiție să adopt niște rutine scurte de a sterge praful, a nu
lăsa vase în chiuvetă, a curăța pereții cabinei de duș și a faianței seara și a
culege lucruri pentru a le pune la loc la o tură prin casă.
9. Incerc să dau o mai mare
atenție și relațiilor sociale și să vizitez mai des cunoștințe și prieteni.
Inspirația vine de unde nu te aștepți și cu ocazia acestui blog am constatat că
am descoperit persoane cu care pot povesti exact pe această temă și de la care
să învăț și eu sau să mă las inspirată.
10.
Și nu în ultimul rând, cea mai importantă și
recentă lecție pe care am primit-o a fost tot la nivel psihologic.
Comandasem niște termopane și m-a
trezit a doua zi un telefon; omul cu măsurătorile era deja la poartă! Adevărat
moment penibil și chemător la acțiune de tip ce e prioritar să fac in 3 minute?
Să mă îmbrac și să mă spăl pe dinți. Apoi pe măsură ce îl duceam de colo-colo
prin casă realizam imaginea patului nefăcut, a scaunelor și obiectelor de după
ele ce blocau accesul la ușa ce necesita reparație și alte zone din casă cu
etichete invizibile pe ele ”de făcut / curățat”.
Și când vecina mi s-a plâns
exact de același lucru mi-am dat seama că de fapt aceste camere întruchipează
șabloanele noastre mentale și emoționale, locuri în care ne simți familiar în
dezordine pentru că așa ne-am obișnuit ca mediul nostru să arate și pentru că
nu ne așteptăm ca cineva să intre acolo pe nepusă masă. Când însă acest lucru
se întâmplă, ceva se rupe și iese la iveală adevărata noastră relație cu acel
loc, ca o oglindă obiectivă prin ochii celuilalt, care poate reflecta
sentimentele noastre bine ascunse de vină, rușine sau resentimente inclusiv
față de propria persoană, pentru că nu ne
vedem în stare să schimbăm acel loc și cu el acel șablon.
Per total, când am decis să
încep acest experiment nu mi-am imaginat nici vârful aisbergului ce aveam să-l
descopăr în cele 4 săptămâni de minimalism. Îmi dau seama acum pe de o parte
cât am realizat și pe de altă parte câte mai pot realiza continuând, ceea ce
clar am să fac. De data asta fără un ritm impus și focusându-mă pe scopuri
clare și urmărindu-le realizarea.
Vouă cum vi s-a părut
călătoria? Ați găsit ceva inspirație pentru propria voastră călătorie? Dacă da,
m-aș bucura să le împărtășiți într-un comentariu, pentru a duce mai departe
sursa de inspirație.
O zi minunată și o nouă lună
de minimalism plină de inspirație și idei sănătoase!
Start learning.
RăspundețiȘtergereThank you!