A trecut un
an de la episodul de minimalism și am decis să repornesc acțiunea
cu forțe noi și o provocare mult mai mare. Va urma un articol
despre cum am reușit să scot din casă mai mult de 1000 de obiecte
în mai puțin de două saptămâni, dar ce consider mai important
sunt lecțiile învățate în urma acestui proces, începând cu
întrebările ce m-au ajutat să trec peste blocajele mentale de a
renunța la lucruri.
În
încercarea de a răspune la întrebarea ”de care lucruri te
desparți cel mai ușor / greu?”, trebuie să explorăm mai întâi
un răspuns intermediar și anume identificarea șabloanelor noastre
mentale pentru a ne da seama ce tip de atașament aplicăm involuntar.
- Dacă mereu cauți aprobarea celorlați, poate vrei mereu să fii la modă și admirat și îți cumperi tone de haine de care însă nu te atașezi, pentru că le vei arunca în noul sezon. Ai alergie la hainele vechi de mai mult de câteva luni, un an. Asta poate veni la pachet cu două tipuri de personalitate: dezorientatul cu stimă joasă de sine care vrea să fie băgat în seamă, inclus în grup sau fashion addict-ul fixat pe lucruri de marcă pe care le aruncă fără milă când nu-i mai servesc imaginii.
- Dacă ești rezistent la schimbare și-ți place să stai în zona ta de confort, ai putea fi genul care poartă tricoul preferat timp de 10 ani și nu se poate despărți de el pentru că nu înțelege diferența între amintirea păstrată mental în lipsa obiectului și obiectul fizic. Hainele cu care avem conexiuni speciale ne fac să ne simțim într-un anume fel și atunci dacă vom reuși să obținem aceeași stare în alt mod, putem renunța și la obiectele ce și-au îndeplinit de mult misiunea.
- Alt caz e acela în care obiectul poate ne dă o stare gen ”aici e refugiul meu, aici mă simt bine, pot fi eu însămi fără să mă judece nimeni”. Am fost acolo și mai sunt pe alocuri :) Pentru că am dezvoltat în timp o relație cu lucrurile în sensul de a analiza cum mă simt când le port și atunci le și folosesc pentru a-mi da o anumită stare când am nevoie de ea. Suportiv.Dacă se aliniază cu starea pe care o am, o susține, dar alteori poate vreau să o schimb și acel obiect reușește să mă scoată de acolo pentru că poate e unul ce imi transmite bucurie, ca un lucru preferat ce este.Însă mai recent am înțeles că vine și un moment în care trebuie să accept că și-au făcut treaba, să le mulțumesc că m-au slujit și să le las să plece sau să se odihnească, după caz.
- Pentru cei care au trăit fie în perioada inter-belică, fie în cea comunist post-belică timpurie sau recentă, ideea de a strânge lucruri din nevoie e un șablon mental extrem de greu de demontat. E adevărat că atunci când nu se găsea nimic era bine să ai cele minim necesare măcar, dar acum în abundența nesănătoasă a societății de consum contemporane, există teoretic doar două variante: avem sau nu avem bani să le cumpăram.De fapt nu asta este întrebarea corectă, ci indiferent de răspunsul la ea, e mai important să știm care sunt lucrurile de care avem cu adevărat nevoie pentru a ne suștine minimal stilul de viață pe care ni-l dorim. În plus, dintre lucrurile pe care le deținem deja, care sunt acelea ce ne susțin această nevoie în mod real nu artificial și ce am putea redirecta spre a fi folosit de altcineva mai puțin norocos sau care chiar are o nevoie reală pentru acel lucru. Să le dăm astfel și lucrurilor șansa de a-și îndeplini menirea.
Fac o
paranteză: încă nu am atins în vreun articol subiectele mele
preferate și anume medicina energetică și Feng Shui, însă în
acest caz al lucrurilor, trebuie să menționez că fiecare are o
energie sau vibrație pe care corpul nostru prin câmpul
energetic propriu o resimte și fie rezonează, fie este afectat de
ea.
Un obiect
ce este folosit des sau ne este drag, suntem recunoscători că-l
avem, își modifică vibrația în bine pentru noi. Pe de altă
parte, conform străvechii arte Feng Shui încă foarte mult aplicată
la scară largă, faptul că avem grămezi de lucruri în jur, poate
și dezordine, împiedică libera circulație a chi-ului prin mediul în
care ne petrecem timpul mai mult, punându-și astfel amprenta asupra
propriului nostru câmp energetic. Devenim mai obosiți, mai haotici,
mai irascibili, scade puterea de concentrare și cea de a lua
decizii, inclusiv dintre cele minore. Amânăm permanent lucruri sau
le începem și nu ne ținem de ele. Pot apărea și simptome fizice
la nivelul corpului după o perioadă sau în anumite domenii ale
vieții, ”întâmplător” corelate cu zona unde se manifestă
dezordinea (conform hărții Bagua din Feng Shui).
- Alt tip de atașament observat este neasumarea propriilor decizii. Aceștia sunt oamenii care pot arunca foarte ușor lucruri. Doar pe cele care nu le aparțin. Văd paiele din ochii altora și vor să ajute să le înlăture, e mai sigur așa. Asta îi ferește de asumarea bârnei din ochii lor și dacă-i pui să-și arunce din lucrurile lor vei isca mici sau mari tragedii.
- Atașamentul intelectual sau nevoia de a ne simți culți, de a avea un sentiment de siguranță și într-un fel de superioritate: aici este vorba în special despre cărți citite sau poate necitite si cu zero potențial de a fi luate vreodată de pe raft, altfel decât pentru a șterge praful, dar ne simțim bine că sunt acolo, cărți pentru intelectuali. În casa noastră, deci o casă de intelectuali :) Și la această categorie se pot adăuga cursurile urmate în scopul dezvoltării personale sau poate profesionale, cu notițele aferente sau poate chiar manuale.Deși meditez de ceva ani la acest subiect, încă nu am răspunsuri clare. Așa că am decis să aplic metoda divide et impera și am început prin a le separa pe categorii, mutând mai aproape de mine un răftuleț plin cu cărțile de specialitate pe care le citesc sau intenționez să le răsfoiesc. Asta e o categorie mai specială pentru ca se soldează cu notițe și aplicare practică, deci merge mai încet dar mai concret.Mi-am propus să fac o lista clară și să îmi aloc 30 min în fiecare seară pentru a citi și a le bifa, una câte una. Totodată am grupat și colecțiile la un loc. Ce am donat deja au fost cărți de Biblioteca Școlarului și beletristică universală arhicunoscută, ca să mă asigur că vor fi folosite. Cu sutele de cărți rămase mi-aș dori fie să găsesc o bibliotecă sătească să le donez, fie să creez un fel de bibliotecă virtuală prin care să le pot împrumuta sau vinde la prețuri modice, pentru că în ziua de azi să cumperi o carte nouă a cam devenit un lux pentru portofel.
- Atașamentul rațional – practic: ”poate îmi va trebui asta cândva la ceva....” Sună cunoscut?Cum evităm ca lucrurile de acest tip să se tot adune?a) Să ne apucăm în sfârșit de proiectele amânate pentru care am tot pus materiale deoparte dar nu am alocat timpb) Să începem cu eliminarea duplicatelorc) Dacă nu am avut nevoie de ele în ultimul an le putem da iar dacă se va întampla în viitor să avem nevoie de ele putem împrumutad) Dacă e un obiect ce poate fi cumpărat din apropiere sau pentru o sumă modică de bani, nu e nevoie să-l păstrăm just in case...
Acestea sunt
cazurile pe care eu le-am identificat în mintea mea și a celor din
familie, pentru că nu sunt doar lucrurile mele în casă. Poate voi
descoperiți și altele, mi-ar placea să le aflu și pot fi utile și
altora în acest proces.
Vor urma
niște articole de descriere a ceea ce am reușit să fac și a
concluziilor și demitizării șabloanelor pe care la un moment dat
și eu le-am avut și eu despre ce este și mai ales ce nu este minimalismul
și care e diferența fundamentală față de metoda KonMari.
O zi
minunată, oriunde v-ați afla!
