miercuri, 9 noiembrie 2016

Preţul amânării sau de ce e mai sănătos să începi devreme

De ce avem tendinţa să evităm în cunoştinţă de cauză modul corect de a face lucrurile?

Traficul de ora 8, într-un oraş nu foarte mare. Dacă e o zi de şcoală, are un grafic foarte interesant, pe care din nefericire am ocazia zilnic să-l confirm. Şi ce e interesant şi de ce fac această analogie cu organismul uman este pentru a sublinia ideea de ce este mai bine mai devreme decât mai târziu.


La 7:40-7:45 traficul e disciplinat şi cursiv, oamenii deşi se grăbesc îţi mai dau prioritate să intri şi tu în linie.

Dupa 5 minute lucrurile încep să se precipite, stresul că nu ajunge copilul la şcoală la fix generează ambuteiaje şi blocarea giratoriilor pentru că fiecare încearcă să lupte pentru acei centimetri în coloană fără să se gândească la realitatea că traficul nu este constituit din maşini individuale ci dintr-un lanţ corelat care se împotmoleşte dacă există şi o singură verigă slabă.

Acesta este cel mai critic moment, cel care corespunde momentului „acum” şi metodei brute în scopul  rezultatului imediat cu orice preţ.
Ca şi dietele minune de pe net care promit evaporarea kg ca şi când ar fi luate uşor de o pală de vânt şi n-ar lăsa în urmă nici o consecinţă.
Dukan. Atkins. „600 kcal pe zi – puteţi să mâncaţi doar şuncă dacă asta vă place doar să nu le depăşiţi”. Şi da, acesta e un dialog real dintre un medic nutriţionist şi o cunoştinţă de-a mea. A costat consultaţia, evident. No comment. Valoarea obţinută de pacient în schimbul banilor? Din nou, mai bine mai devreme decât mai târziu, la care adaug, mai bine informat decât îndoctrinat fără asumarea responsabilităţii şi pe bani.
Evident, sper că e un caz izolat, ideea este ca în momentul în care ne apucăm de aşa un proces trebuie să cunoaştem măcar niste lucruri de bază pentru a putea vedea dacă ce facem este în limitele normalului sau doar o terapie de şoc nebenefică pentru organism.

Ce am vrut sa spun cu noţiunea de „mai devreme”?

1.   Prevenţia

În societatea de azi există patru curente la modă în ceea ce priveşte mentalitatea vis-a-vis de sănătate.

a)  Primul curent este inerţia şi rezistenţa la schimbare, oamenii care au trăit de când se ştiu cu acelaşi gen de mâncăruri, asta ştiu să gătească, nu vor să facă schimbări şi sunt convinşi că dacă părinţii şi bunicii au trăit până la vârste înaintate mâncând aşa, e bine şi aşa va fi şi pentru ei, fără să numere bolile de care suferă, ce dau până la urmă într-o mare măsură calitatea vieţii pe care o duc.

b)   Al doilea sunt tinerii dar nu numai, deschişi la nou, care citesc şi se informează, care înţeleg că lucrurile ce există acum în magazine nu sunt cele din epoca anterioară şi că e nevoie să ne adaptăm şi să fim proactivi în ceea ce priveşte sănătatea proprie. Succesul lor depinde de găsirea surselor corecte de informare şi de perseverenţa de a testa, şi face schimbări treptat şi a reuşi să le impună ca stil de viaţă al întregii familii.

c)   Al treilea curent e susţinut de cei ce tind să cadă în extreme fără să analizeze consecinţele a ceea ce primesc ca şi informaţie. Au citit într-un articol că Teddy îngălbeneşte tegumentele copiilor, Teddy are suc de morcovi deci concluzia e că nu mai pune copilul gura pe morcovi să n-o păţească. Sau nu bea copilul decât ceva preparat special şi purtat în recipientul propriu, deci în concediu dieta e restrictivă şi depinde de capacităţi de refrigerare. Nu glumesc, am în familie aşa ceva.

Extremele nu sunt bune niciodată şi mai ales lipsa de analiză şi un discernământ sănătos în a face diferenţa între ce este posibil, ce consecinţe are o excepţie o dată, pe care încercăm să nu o repetăm şi mai ales ce învaţă acel copil din asta. Dacă pleacă singur într-o tabără nu va putea supravieţui?
Vezi aici un exemplu frumos explicat de expertul în parenting Urania Cremene ce ilustrează această idee:

d)  Al patrulea e un fel de mix format din oamenii care sunt parţial conştienţi şi dornici să se menţină sănătoşi, dar şi parţial influenţabili de ce aud în jur şi experimentează tot felul de lucruri unele bune altele mai puţin bune fără a chestiona necesitatea de a ştii mai multe despre consecinţele acestor teste.

Aud prea des şi de la oameni bine intenţionaţi ce mâncare a făcut vecina, care e foarte sănătoasă (mâncarea nu vecina), că a văzut ea la TV o emisiune. E ok până la un punct pentru ca slavă Domnului există şi emisiuni de calitate cu profesionişti care explică lucruri legate de sănătate pe înţelesul oamenilor. Însă la fel de adevărat este că există şi latura de marketing şi latura de jurnalism bine intenţionat dar insuficient susţinut ca documentare.
Poate că reţetele din ziare şi reviste ar trebui să conţină şi o notă cu evaluarea nutriţională. E la fel cu cititul etichetelor în magazine. Pentru mine e un reflex automat, la fel ca evaluarea din ochi a cantităţilor unei reţete ce-mi ajunge în mână pentru a decide pe loc dacă o ignor, dacă o urmez sau dacă o ajustez creativ în punctele slabe (gen zahăr, carne, gluten, ulei).

Soluţiile pentru cele 4 categorii de oameni sunt comune şi cuprind informarea corectă din surse ce susţin teoria cu explicaţii pertinente, conştientizarea situaţiei curente a sănătăţii, evaluarea consecinţelor produse deja sau ce urmează pe termen lung dacă îşi menţin acel tip de viaţă şi înţelegerea beneficiilor de a fi deschişi la nou, la diversitate şi la a face alegeri corecte alimentare, emoţionale, comportamentale, în mentalitate.


2.   Începerea unui proces / tratament cât mai timpuriu

Aici sunt mai multe situaţii:

a)  Că tot a început sezonul rece, organismul trebuie ajutat să-şi crească rezistenţa la viruşi prin cure preventive cu vitamine şi plante benefice (măceşe şi hibiscus, salvie, cătină, echinaceea pentru adulţi, propolis şi miere). Pe lângă acestea trebuie profitat de abundenţa de fructe şi legume proaspete a toamnei şi tranziţia încet spre alimentaţia de iarnă când corpul are nevoie de mai multe alimente ce generează energie pentru a se încălzi.

Iarna metabolismul se accentuează şi este bine să mâncăm mai consistent şi cald, mâncăruri hrănitoare şi nutritive (supe de legume, condimente naturale şi verdeţuri, unt, ulei, miere naturală în loc de zahăr (pentru că este un bun stimulent imunitar), cereale integrale şi fibre din legume pentru ca aportul crescut de grăsimi să nu se depună).

Gusturile optime pentru iarnă sunt dulce, sărat şi acru şi corpul trebuie protejat şi adaptat la temperaturile exterioare şi interioare. Masajul cu uleiuri şi băile fierbinţi de maxim 10-15 minute, inclusiv la picioare (cu sare sau ghimbir în apă) ajută organismul să-şi menţină echilibrul.

b)  In cazul în care avem deja simptome în zona ORL, înainte să ne aruncăm pe medicamente, să încercăm remedii naturale (ceaiul de ghimbir + miere + scorţişoară + lămâie face minuni la durerile acute de gât şi pentru energizare) dublate de un regim alimentar uşor pentru organism (varianta mea personală e pâinea prăjită cu unt şi miere, 3-5 ceaiuri calde pe zi, citrice, supe calde cu turmeric şi ghimbir, inhalaţii dacă e implicat şi nasul sau sinusurile şi multă odihnă şi căldură). De la primele simptome că ceva nu e în regulă e bine să începem să aplicăm aceste reguli.

Observaţie: există şi analgezice homeopate (noi folosim Arnica CH7 sau CH9 pentru dureri diverse) şi antibiotice naturale (cunoscutul usturoi şi uleiul de oregano). Ca şi antiinflamatoare noi consumăm de ani de zile zilnic în dietă ghimbirul şi mai nou şi turmericul) care este eficient şi împotriva tusei dar mai ales la durerile de oase şi articulaţii)

c)   În cazul unor afecţiuni mai serioase şi acute, nu staţi cu frică şi evitaţi medicul. Din nefericire dacă sunt de acest gen nu vor dispărea ca prin farmec ci eventual se vor agrava şi vor prelungi vindecarea dacă nu sunt tratate din vreme.
Foarte important şi valabil în oricare dintre situaţiile în care sănătatea este afectata (acut sau cronic), un element esenţial este susţinerea tratamentului şi prin dietă şi dacă este posibil printr-o detoxifiere în prealabil, dacă urgenţa tratamentului nu e mare.
Un vechi proverb din medicina ayurvedică (veche de 6000 de ani) spune aşa:

„If diet is wrong, medicine is of no use.
  If diet is right, medicine is of no use”

„Dacă dieta este greşită, medicamentele (tratamentul) nu au nici un efect.
  Dacă dieta este corectă, tratamentul nu este necesar”

Aceasta este esenţa prevenţiei de fapt.

d)  În cazul în care vă propuneţi un deziderat de a schimba starea fizică sau psihică sau ameliorarea unor boli deja existente, una din greşelile frecvente este focusul în prezent.
Atât în cazul acumulării de kg cât şi în evoluţia unei boli cronice, nimic nu s-a întâmplat peste noapte. Şi pentru că efectul este rezultatul unui proces, legile naturii ne învaţă că reversarea lui nu poate fi făcută decât tot printr-un proces, adică ceva ce necesită timp şi paşi.

Primul pas este analiza stării curente pe de o parte şi a cauzelor ce au dus în timp la aceasta.

Al doilea pas este decizia şi motivarea de a începe procesul de transformare prin conştientizarea necesităţii lui, a beneficiilor ce vor fi obţinute dar şi a consecinţelor negative ce ar apărea dacă nu ai porni pe această cale a schimbării.

Al treilea pas este planificarea: proiectarea scopului clar, găsirea soluţiilor potrivite din surse de încredere şi alcătuirea unui calendar de includere a micilor paşi de transformare în viaţa zilnică (în dietă, în obiceiuri, în mişcare, în mentalitate, în atitudine, în susţinerea motivaţiei).

Al patrulea pas este punerea în aplicare a planului şi evaluarea lui pe parcurs, fiecare mic succes motivându-ne pentru a continua, iar eşecurile fiind doar un prilej pentru a evalua posibilele cauze ce împiedică acest proces.


3.   Educarea copiilor şi tinerilor în direcţia preocupării pentru sănătate

Pentru ca generaţiile viitoare să aibă o şansă reală de a fi sănătoşi şi a se adapta mai bine într-o lume din ce în ce mai plină de chimicale şi poluanţi, fizici şi psihici, acest proces trebuie să înceapă din familie, de mici şi de fapt trebuie început cu noi înşine, deoarece noi suntem oglinda după care copiii noştri se ghidează în comportamentele lor zilnice.

Pe vremuri exista în şcoli educaţia sanitară. Se făceau şi tabere de profil (într-una dintre ele am învăţat periajul dentar corect).
Avantajul de acum, chiar în absenţa din păcate a acestui gen de informaţii formale este că internetul e o bibliotecă bogată ce poate fi folosită în acest scop.

Cultivarea de mici a curiozităţii pentru ştiinţă prin vizionarea emisiunilor de tip Discovery, explicarea unor noţiuni de igienă de bază cu motivaţia lor (ne spălăm pe mâini pentru a nu ingera microbi, facem duş pentru a curăţa toxinele eliminate de corp şi a menţine sănătatea şi permeabilitatea pielii, dar şi pentru a curăţa energiile negative acumulate pe parcursul zilei, ne periem dinţii deoarece bacteriile din carii odată intrate în sânge sunt ca niste bombe cu ceas, nu ştii unde în organism se vor declanşa, etc).
Pentru cei mici aceste informaţii pot fi sub forma unor poveşti, mai încolo îi putem provoca prin jocuri de tip „cine ştie mai multe despre şi de ce...?”, iar adolescenţilor le putem indica direct surse din care să înveţe singuri.

Ideea comună este ca fiecare să înteleagă unicitatea şi valoarea preţioasă a acestui corp pe care îl are fiecare, însoţit de componentele mentală, spirituală şi emoţională ce trebuie menţinute şi acestea sănătoase şi echilibrate.

Ştiu, e mult de muncit. Dar de câte ori mă enervez sau fac ceva greşit mă gândesc că de fapt mă rănesc doar pe mine însămi şi încerc să corectez pe loc ce pot. Pentru că doar pe mine mă am şi doar eu sunt unica responsabilă pentru sănătatea mea personală în această viaţă. Merit? Bineînţeles!

Voi ce părere aveţi?
Ce soluţii folosiţi?



O zi minunată, oriunde v-aţi afla!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu