Cum folosim corect
condimentele la gătit
O
regulă de aur în medicina ayurvedică spune că nu se mănâncă mâncăruri grele
fără o bună asezonare cu condimente. Ele stimulează atât digestia cât si
asimilarea nutrienţilor şi eliminarea toxinelor.
CUMPĂRARE
ŞI FOLOSIRE
1. Nu folosi amestecuri gata preparate,
decât în
cunoştinţă de cauză că pe langă arome mai conţin şi chimicale nedorite. Mă
refer aici la vestitele „condimente pentru peşte”, „condimente pentru sarmale”,
etc. E un efort minim la un click distanţă să afli condimentele uzual folosite
în acea situaţie şi să le adaugi unul câte unul.
2. Evident că vara e paradisul verdeţurilor şi atunci
şi mâncarea cu condimente verzi are alt gust decât cea cu pătrunjel sau busuioc
uscat.
3. Condimentele tip seminţe este bine să fie cumpărate
boabe şi să fie râşnite chiar la folosire. Eu am pus la lucru în acest scop
vechea râşniţă de cafea a părinţilor, probabil semicentenară. Pe de altă parte,
există momente în care ai nevoie de un condiment pudră în loc de varianta lui
rasă şi aici exemplul cel mai bun e ghimbirul pe care îl ţin în toate trei
variantele pentru că îl folosesc zilnic, deci se consumă şi în moduri diverse.
4. Condimentele se sotează în
ulei sau ghee pentru a le cataliza aromele şi proprietăţile nutritive. Sotarea
se face la temperatură scăzută şi nu pentru mult timp, apoi punem ceapa şi
ulterior legumele şi apa fierbinte peste.
5. Ordinea de adăugare a
condimentelor în mâncare este:
a) condimente tip seminţe sau
bucăţi (ghimbir, piper negru, chimen, muştar, coriandru, fenicul, etc)
b) condimente pudră sau măcinate
proaspăt
c) verdeţuri-condiment (busuioc,
pătrunjel, oregano, rozmarin, mărar, cimbru, etc). Sunt sensibile la căldură
deci trebuie adăugate doar la sfărşit
d) Frunzele ca baze pentru supe
(curry şi dafin) – atenţie, nu se mănâncă!
e) sarea
Atenţie: Sarea nu este bine să fie nici sotată, nici presărată crudă peste
mâncare, doar gătită prin adăugarea la finalul mâncării!
BENEFICIILE
CONDIMENTELOR
1) Piperul: stimulează metabolismul şi ajută la procesarea
impurităţilor. Eu folosesc o râşniţă reîncărcabilă cu un amestec de piper de
toate culorile. E mult mai aromat şi mai intens ca gust şi evident ca şi
nutrienţi
2) Busuiocul: elimină umezeala în exces din plămâni şi
uscăciunea din colon şi are o influenţă purificatoare pentru minte şi inimă.
3) Coriandru: boabele se sotează în ghee la început, dar
frunzele se adaugă doar după ce s-a luat oala de pe foc. Stimulează
metabolismul şi digestia pentru că este picant, iar frunzele au efect răcoritor.
4) Oregano: la mâncăruri gătite mai mult (gen tocăniţe) se
adaugă cel uscat, altfel cel proaspăt se pune la sfârşitul procesului de gătit.
E parfumat şi uleiul extras din el e un excelent antibiotic.
5) Pătrunjel: în stare proaspătă poate fi gătit mai îndelung
decât celelalte verdeţuri şi este o sursă foarte bună de fier şi calciu, de
aceea este indicat în anemii. Noi îl preferăm adăugat proaspăt puţin tocat
direct peste mâncăruri calde, supe sau în salate, peste garnituri. Dă o
senzaţie de prospeţime şi un gust aromat.
6) Rozmarinul: ca şi pătrunjelul, şi el
poate fi gătit mai îndelungat. Se găseşte fie ca ace fie pudră şi se foloseşte
în special pe cartofii la cuptor şi la împănarea peştelui proaspăt la cuptor.
7) Ghimbirul: este picant, cel proaspăt. Se poate rade maxim
cât mărimea unei falange de deget, după ce a fost curăţat de coajă. Dacă nu
vreau să fie foarte intens (de exemplu la o marinată) folosesc varianta pudră.
La gătit uzual am descoperit o variantă intermediară, ghimbir ras uscat şi pe
acesta îl sotez în ghee împreună în general cu triunghiul de aur CCF (chimen +
coriandru + fenicul, toate boabe).
Noi îl consumăm zilnic de vreo 7 ani şi este un
excelent antiinflamator – remediu garantat de exemplu pentru durerile acute de
gât este un ceai cu ghimbir ras, scorţişoară, lămâie şi miere.
8) Chimenul: îmbunătăţeşte digestia şi ajută şi el la
eliminarea impurităţilor. Încălzeşte organismul fără însă a avea proprietăţi
picante şi a deranja la stomac.
9) Feniculul: ajută digestia şi stimulează metabolismul ajutând
şi procesul de eliminare a materiilor din colon. Poate fi servit şi ca seminţe
prăjite, după mâncare.
10) Seminţele de muştar: Se sotează abia după ce a
fost adăugată ceapa şi ştim ca sunt sotate bine când pocnesc. Şi el stimulează
metabolismul însă încălzeşte într-un mod mai accentuat, de aceea nu trebuie
mâncat des şi de către orice tip de organism.
11) Turmericul: Este şi el similar cu sarea
deoarece fiind sensibil la căldură nu se sotează şi trebuie adăugat doar la
sfârsit. Are un gust plăcut, deşi astringent şi acţionează foarte eficient
pentru eliminarea excesului de mucus din organism. Se recomandă ca antitusiv
adăugat în lapte sau supe, mai ales pentru copii. Este deasemenea şi un bun
antioxidant ce purifică ţesuturile, deci este ideal să fie consumat zilnic,
împreună cu ghimbirul şi usturoiul.
CONDIMENTE DULCI
1) Cardamonul: se foloseşte în cantităţi
mici şi este un bun stimulent digestiv. Adăugat în laptele fierbinte
echilibrează efectul coagulant şi greu al acestuia
2) Cuişoarele: au efect destul de puternic
încălzitor şi astfel drenează excesul de mucus din organism
3) Scorţişoara: are un bun efect
dezinfectant pentru zona gâtului (vezi mai sus la ghimbir ceaiul pentru dureri
acute) şi energizează puternic organismul. Adăugată în laptele cald îi creşte
valoarea nutritivă şi nu în ultimul rând susţine digestia şi facilitează
absorbţia altor condimente.
4) Nucşoara: are un efect calmant şi poate fi adăugată seara
în laptele cald. Este bine să fie folosită în cantităţi mici, în special în
mâncare (marinarea cărnii, tocăniţe) pentru că este aromată, picantă şi dă un
gust puternic dacă ne scapă mai mult de un vârf de cuţit.
5) Şofranul: este excelent în cereale şi mâncăruri dulci.
Ajută la dezvoltarea ţesuturilor (regenerare) şi hrăneşte organismul.
În general aceste condimente
dulci se pot folosi la deserturi, în aluaturile de biscuiţi şi turtă dulce, în
lapte, alături de cereale, în budinci, orez sau griş cu lapte (sau înlocuitorii
fără gluten ai acestora). Pot fi combinate şi cu legume dulci sau la gătirea
fructelor dulci (exemplu pere la tavă sau mere la cuptor cu nuci şi
scorţişoară)
REŢETĂ DE
SĂRBĂTORI
Şi
pentru că nu mai e mult şi trebuie să ne pregătim din timp cu ce se poate,
fiica mea abia aşteaptă să scot din frigider aluatul de turtă dulce norvegiană
pe care l-am preparat. E o reţetă spornică, simplă şi versatilă, aşa că o
împărtăşesc cu drag şi îi mulţumesc naşei mele că mi-a făcut cunoştinţă cu ea.
Ingrediente: (ajung pentru a umple o cutie de metal de 24 cm diametru si 5 cm
înălţime cu biscuiţei subţiri)
-
1 ou
-
80 g unt
-
50 g zahăr brut - măcinat
-
2 linguri de miere
-
230 g făină în care s-a amestecat jumătate de plic
de praf de copt
-
Condimente (ghimbir, scorţişoară, etc)
-
Sare
Preparare:
Untul
se bate bine cu zahărul folosind mixerul. Se adaugă mierea, apoi oul.
Omogenizăm bine şi condimentele după preferinţe apoi începem să adăugăm făina
cernând lingură cu lingură până nu mai face faţă mixerul şi trecem la frământat
manual.
Aluatul
se adună într-o bilă care se înfoliază şi se lasă 1-2 ore la frigider înainte
să-l întindem.
Se
scoate din frigider şi se rupe câte o bucată, restul se pune la loc. Se întinde
foaie subţire de 2-3 mm, se decupează cu forme şi se coc pe foaie de copt în
cuptor la 200 grade cam 5-7 minute. Nu trebuie să se închidă la culoare, doar
sa se întărească puţin. Asta e varianta crocantă tip biscuiţei.
Dacă
vrem să arate ca turta dulce şi să fie miezul moale şi pufos, acelaşi aluat îl
întindem în strat gros de un deget şi-l tăiem cu forme. Timpul la cuptor se va
stabili după o probă, deoarece diferă de la cuptoarele pe gaz la cele electrice
şi nu aş putea da verdicte precise.
P.S.
Cantitatea se poate înmulţi cu 2 sau 3 şi o lăsaţi la frigider pentru niste
ture suplimentare. De exemplu faceţi una pentru Craciun şi încă una de
Revelion!
Spor
la orice gătiţi bun şi sănătos zilele acestea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu