Ca să proiectezi
unde vrei să ajungi poţi închide ochii, dar ca să afli unde eşti acum, trebuie
să-i deschizi...
Odată,
într-un curs de dezvoltare personală cineva m-a învăţat că 40% din succesul
unui proiect propus vine când iei decizia. Decizia că vrei, că te implici şi că
eşti acolo, hotărât să-l duci la capăt.
„Vreau
să slăbesc.” „Vreau să-mi modelez corpul.” „Vreau să fiu mai sănătos.” „Vreau
să ies din depresie.” „Vreau să fiu fericit.”
Şi e plin internetul de articole gen „7
alimente miraculoase care te fac să pierzi kg!”, etc.
Nu
asta e ideea. Şi nu asta e soluţia. Până acolo mai sunt nişte paşi, mult mai
importanţi decât acel aliment pe care oricum nu ştii cum să-l găteşti (încă) şi
nici n-o să-l mănânci (încă) fiindcă nu eşti obişnuit cu gustul aşa că vei
renunţa după o săptămână şi vei căuta alte diete miraculoase şi distructive pe
net...
Primul
pas cu care trebuie începută orice schimbare în direcţia sănătăţii este CONŞTIENTIZAREA.
Conştientizarea
faptului că avem un corp dat de Dumnezeu pe care nu-l putem nici schimba cu
altul în această viaţă şi nici să ne batem joc de el şi apoi să aşteptăm ca el
să ducă această povară timp de încă 70 de ani ca să fim noi fericiţi şi să ne
simţim bine.
Conştientizarea
faptului că azi, acum, când înţelegem că nu există baghete magice să repare ce
stricăm noi cu bună ştiinţă, e momentul potrivit să ne uităm bine în oglindă şi
să evaluăm în ce stare suntem: fizic, psihic, emoţional şi să decidem cum vrem
să fim de acum încolo şi ce putem face pentru asta.
Există o legătură între fizic
şi psihic?
Da,
şi încă una foarte strânsă şi bidirecţională. Gândurile pot genera emoţii ce
declanşează adevărate revoluţii chimice în organism, care în timp erodează ca
picătura chinezească anumite organe şi fac ca anumite procese metabolice să nu
mai funcţioneze cum ar trebui şi în timp să ducă la boli.
Influenţa
este şi invers: un corp saturat de toxine va transmite creierului informaţii
eronate, iar acesta va acţiona în consecinţă destabilizând şi mai mult balanţa
(vezi aici un articol despre legătura dintre intestin şi creier, „the
mind-gut connection”).
Cum aplicăm conştientizarea?
În
primul rând e o diferenţă între „vreau să slăbesc”, „voi slăbi”, şi „sunt exact
cât de slabă trebuie să fiu şi mă simt minunat în corpul meu”. Şi diferenţa nu
e dată de cronologie.
Dacă
aleg să-i spun creierului meu de la început ultima variantă şi să imi
vizualizez zilnic corpul meu arătând cum îmi doresc, poate să privesc zilnic o
poză de-a mea în care odată arătam aşa, procesul va fi clar accelerat şi
simplificat. Am testat asta cu persoane foarte sceptice că vor reuşi şi
rezultatele lor au fost chiar neaşteptate (pentru ele). Primele bariere ce
trebuie depăşite sunt cele mentale.
Al
doilea tip de conştientizare este exerciţiul de a ne observa corpul şi
gândurile, cât mai des posibil. De a observa cele mai mici schimbări şi a fi
conştient de cauzele lor.
Câteva exemple....
1. Un prim pas e aspectul exterior al corpului.
Geometria. Proporţiile. Există nişte tipare anatomice diferite pentru femei şi
bărbaţi, de exemplu bărbaţii au bustul mai mare şi picioarele mai scurte (nu
fizic ci ca raport), iar femeile au picioarele mai lungi şi partea de sus a
corpului mai scurtă ca raport.
Tendinţele de depunere a
grăsimii sunt pe burtă la bărbaţi şi diferenţiat la femei fie pe zona burţii,
fie pe zona fund-coapse.
Apoi există împărţirea după
formele măr şi pară, în funcţie de repartizarea masei cu predilecţie într-o
zonă a corpului.
2. Un alt aspect este postura
corporală în timpul mersului, alergării şi în repaus în picioare sau în şezut.
Majoritatea neglijăm acest aspect deşi este extrem de important şi ne
influenţează nu doar prin durerile de spate prezente sau viitoare cât şi prin
îngreunarea circuitelor energetice în organism, pe care nu le vedem dar ale
căror consecinţe le trăim fizic.
Când eram copil, cum ieşeam
din casă mama obişnuia să-mi tragă „o karată” în spate şi să adauge, în caz că
n-am înţeles: „stai drept!”. O să-i mulţumesc toată viaţa pentru asta.
În liceu şi facultate, când
stăteam la tv obişnuiam să-mi petrec mâinile la spate pe după spătar ca să-mi
ţin coloana să nu se cocoşeze.
Şi acum când stau la birou sau
când merg pe stradă încerc cât mai des să fiu conştientă de poziţia corpului şi
să mi-o corectez din mers.
3.
Al treilea aspect este starea pielii.
E aspră? Deshidratată? Luceşte?
E încărcată cu semne (coşuri, aluniţe, pete)? Se înroşeşte usor? De la ce? Rănile
se închid greu şi rămân cicatrici de la orice? Se alergizează uşor? În contact
cu ce substanţe? În ce mod / timp se bronzează şi cu ce preţ?
Pielea este cel mai mare organ
din corp şi pentru că are o foarte mare întindere şi suprafaţă de contact cu
mediul exterior, trebuie îngrijită suplimentar şi protejată continuu. Ea este
şi o oglindă a ceea ce se întâmplă în interiorul organismului, deci trebuie să
învăţăm să o „citim”.
4. Trecând la partea interioară,
calitatea digestiei este cel mai important aspect (evident în lipsa unei boli
acute sau cronice serioase). Asta înseamnă să nu mâncăm pe apucate şi nici
mecanic, făcând altceva în timpul mesei. Să ne uităm la ce punem în farfurie şi
să ne întrebăm dacă e bun sau e rău, dacă o să ne ţină suficient de foame dar
în acelaşi timp dacă şi conţine ingrediente hrănitoare nu doar calorii goale.
Să urmărim cum ne simţim după ce am mâncat (obosiţi, plini, cu un bolovan în
stomac, balonaţi, constipaţi, etc). Şi nu în ultimul rând să urmărim ce
eliminăm din corp şi când.
Acum ceva ani buni, în America,
Doctor Oz a stârnit o adevărată revoluţie în cadrul emisiunii celebrei Oprah
Winfrey când i-a sfătuit pe americani să se uite în toaletă după fiecare
vizită. A enumerat cu imagini în culori cam ce variante se pot găsi acolo şi ce
semnale de alarmă trage fiecare. Acum, lăsând pudoarea la o parte, varianta
sănătoasă spre care trebuie să tindem este:
a) Urina să fie clară, lipede şi
de un galben deschis, fără spumă (care indică o posibilă infecţie urinară).
Culoarea închisă în cel mai fericit caz denotă deshidratare, deci trebuie să
bem şi apă plată nu doar alte tipuri de băuturi care deshidratează în loc să
hidrateze.
b) Scaunul trebuie să fie
eliminat fără discomfort (vezi articolul cu trucuri anticonstipaţie) iar
culoarea trebuie să fie apropiată de ciocolata cu lapte. Prea închis înseamnă
multe toxine, iar polul opus e scaunul alb care indică o disfuncţie severă a
pancreasului.
Atenţie, anumite mâncăruri
colorează scaunul (de exemplu afinele-l fac negru şi sfecla roşu, iar morcovii
au şi ei un pigment destul de puternic).
De aceea, dacă nu are o culoare ideală trebuie să
ne gândim la ce am mâncat şi să identificăm „ce anume” tratează corpul nostru drept
toxină. Hidratându-ne mai bine şi introducând mai multe fibre în dietă
(muiate), putem regla digestia.
5. Următorul lucru de
conştientizat este starea musculaturii şi a scheletului osos. Unde, cât şi când
ne doare. Câtă mişcare facem zilnic şi cum ne simţim muşchii după ea sau în
absenţa ei. Muşchii fac parte din sistemul vital de susţinere a corpului, prin
intermediul lor se produc o serie de transferuri de oxigen şi substanţe şi nu
în ultimul rând pe măsură ce se tonifiază musculatura, ţesutul gras ce se
infiltrează acolo este încet încet topit.
6. Ajungem acum şi la simţuri.
Vederea, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul. Poate vă întrebaţi ce legătură au.
Energia şi informaţiile circulă în organism încontinuu fie la nivel chimic, electric
sau prin intermediul fibrelor nervoase. Orice stare deteriorată a acestei „infrastructuri
de comunicare” duce şi la deteriorarea calităţii semnalelor recepţionate de către
creier.
Ştiaţi că dacă astupăm ochii
şi nările nu mai avem gust? Am văzut pe vremuri un experiment interesant pe
Discovery şi am testat şi eu acasă.
Limba (culoare, formă,
încărcătura de substanţă de pe ea – ne spun multe) şi deasemenea ochii sunt o
oglindă de semnale medicale în medicina chineză şi iridologie.
Ştiaţi că ochii
naturali sunt doar de două culori? Albaştri sau maro. Orice altă variantă
denotă anumite dezechilibre nutriţionale sau funcţionale şi prin detoxifiere
corectă se modifică şi culoarea irisului.
Beneficii ale conştientizării
În timp,
învăţănd să citim semnalele corpului putem să-l ajutăm cu corecţii imediate
să-şi revină şi să-l menţinem cât mai mult în starea de normalitate a
sănătăţii.
Nivelul următor
de conştientizare sunt „conversaţiile” din capul nostru şi „zgomotul de fond”
la care ne expunem zilnic prin neselectarea canalelor prin care primim
informaţie din mediul înconjurător.
Am din nou
fericirea (pentru că e vacanţă) să vin pe jos la servici dimineaţa şi încerc să
mă bucur de fiecare rază de soare, de formele norilor sau cerul senin, de
mirosul de toamnă-iarnă din frunzele veştede şi ascultând muzica aleasă de mine
în căşti trec fără să iau în seamă oamenii încruntaţi şi şoferii nervoşi.
Starea şi nivelul de energie cu care ajung la servici nu-l poate crede şi
întelege decât cineva care face acelaşi lucru, în modul lui personal.
Şi nu, nu citesc
ştirile şi nici postări la întâmplare cum am ajuns ci încerc să mă focusez pe
ce am nevoie să fac şi pe ce am nevoie să dezvolt la mine, inteligenţă, emoţii,
cunoştinţe, abilităţi, aptitudini. Viaţa mi se pare incredibil de plină aşa şi
eu aleg cu ce o umplu, prin conştientizarea împărţirii lucrurilor care vin spre
mine în suportive sau nesuportive.
Pe măsură ce ne
formăm obiceiul de a conştientiza starea noastra fizică, mentală şi mediul din
jur, va creşte şi abilitatea noastră de a controla în folosul sănătăţii
personale a acestor factori.
Citatul
săptămânii
„Knowing others
is intelligence, knowing yourself is true wisdom.
Mastering others
is strength, mastering yourself is true power” (Lao Tzu – „Tao Te Ching”)
„A-i cunoaşte pe
ceilalţi înseamnă inteligenţă, a te cunoaşte pe tine însuţi e adevărata
înţelepciune.
A-i domina pe
ceilalţi denotă forţă, a te controla pe tine este adevărata putere”.
Melodia
săptămânii
The Piano Guys -
„Beethoven’s 5 Secrets”
O săptămână plină de
descoperiri interioare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu